Pentru Rapid, calculele serii erau simple: victorie obligatorie. Motivele erau multiple. În primul rând, echipa trebuia să reacționeze după eșecul de la Cluj și să demonstreze că înfrângerea din weekendul precedent a fost doar un accident.
Apoi, la fel de important, pentru că o victorie reprezintă semnul unei echipe mari, capabilă să se ridice după lovituri, să depășească momentul dificil și să confirme statutul de lider. Nu în ultimul rând, pentru că și noi, suporterii, suntem oameni și meritam o mini-vacanță liniștită și fericită, în care să putem ieși la plimbare zâmbind încă de vineri seara.
Seara schimbărilor
Aioani – Manea, Bolgado, Kramer, Bădescu – Hromada, Grameni – Dobre, Christensen, Petrila – Koljic.
Aceasta a fost formula pe care Gâlcă a mizat pentru cele 3 puncte care nu aveau voie să plece din Giulești sub nicio formă. O formulă cu șase noutăți față de meciul cu CFR – Manea, Bolgado, Bădescu, Hromada, Grameni și Koljic –, însă motivele din spatele schimbărilor nu sunt identice în toate cele șase cazuri.
Și nu cred că meciul de Cupă de la Pitești este neapărat motivul pentru care Gâlcă a rotit atât de mult. Koljic ar fi fost titular și la Cluj dacă s-ar fi pregătit corespunzător în săptămâna de dinaintea partidei. Kramer este singurul „supraviețuitor” din linia defensivă, iar asta este o veste bună: înseamnă că Gâlcă a văzut același meci cu CFR pe care l-am văzut și noi, suporterii. Consecința? Onea, Ciobotariu și Braun rămân pe bancă.
Fără Keita (suspendat), Rapid avea nevoie de un punct de echilibru defensiv la mijloc, iar acesta a fost Hromada. Mult mai puțin util pe construcție, Hromada a fost „completat” de mult mai muncitorul Grameni, astfel încât tricoul de titular a trecut de la Vulturar la Bădescu.
Un meci mai greu decât o arată cifrele
Dacă nu ai fi văzut meciul, statistica te putea păcăli. 2-0 în minutul 27, 4-1 la final, 7-0 la cornere… toate acestea ar putea sugera un meci ușor pentru gazde. Fals.
Partida devenise ușoară abia după minutul 27, oarecum nedrept pentru „ciucani”, dar liniștea s-a instalat cu adevărat abia în minutul 82, la golul de 3-1. Din vina Rapidului, nu a oaspeților.
Pasivitate, naivitate, execuții individuale și un arbitraj slab
Băieții lui Ilie nu au surprins cu nimic. Au jucat exact ceea ce se aștepta de la ei, în limita valorii lotului. Rapid, însă, a surprins prin lipsa de vigoare și agresivitate din prima repriză, o ușurință care putea costa scump. Csikszereda a arătat bine și a fost periculoasă în mai multe rânduri, pentru că Rapid i-a permis să joace, cei mai periculoși fiind, cum era de așteptat, Ceara și Jebari.
Jebari, o mai veche cunoștință a Rapidului, a fost exemplul perfect al pasivității din primele 45 de minute. L-am văzut și în liga a doua: un jucător tehnic, care devine periculos dacă este lăsat să joace. Iar Rapid l-a lăsat din plin.
Gazdele au deschis scorul după o pasă decisivă a lui Aioani și continuarea excelentă a lui Grameni (pasa și finalizare de clasă), profitând și de naivitatea fundașilor oaspeți. A venit apoi 2-0, după o nouă reușită spectaculoasă, autor Petrila. Claudiu a străpuns linie după linie cu mingea la picior și i-a servit ideal lui Dobre, devenit lider în clasamentul golgheterilor.
În minutul 38, Eppel a redus diferența dintr-un penalty (ușor) dictat de VAR, după încă o fază gestionată superficial de Rapid. Între goluri, repriza a abundat în faze periculoase și ocazii la ambele porți — ale Csikszeredei, repet, pe fondul lejerității cu care jucătorii lui Rapid au tratat jocul, invitând practic adversarul în meci.
Leave a Reply